De dor mereu mi-e inima doar plină,
De locul pregătit din veșnicii,
Mi-e dor atât de mult de Tine Doamne,
De străzile ce sunt doar aurii.

Mi-e dor să uit durerea ce m-apasă,
În locul de odihnă vreau să fiu,
Acolo unde nu-i vre-o uscăciune,
Căci cerul este viață, nu-i pustiu.

Mi-e dor sa beau din ape cristaline,
Vre-o dată ce nu pot ele seca,
Acolo unde-mi zboară astăzi gândul,
E veșnic, este-acolo Țara Ta.

Alerg... alerg mereu căci arde-n mine,
Un dor ce umple-un gol din pieptul meu,
El este după Tine, după cerul,
Pe care-l stăpânești Tu Dumnezeu.

Mi-e dor sa fiu în veci plin doar de pace,
În urmă să rămân-acest pământ,
Ce-adesea îmi aduce tulburare,
Să am spre ceruri eu un zbor ce-i frânt.

Mi-e dor, mi-e-atât de dor de veșnicie,
Avânt îmi dă să pot înainta,
Mi-e dor... și dorul meu, îmi dă putere,
Să nu mă-ntorc când calea este grea.
Amin