Fii o piatră strălucită, fii un bob de grâu sub soare,
Cu a Domnului să-ți fie, azi a ta asemănare,
Fii străjer în miez de noapte, pregătit de marea zi,
Fii ca floarea înflorită, ce nu poate ofili.

Fii lăstarul cel din vie, via este El... Isus,
Stai la poala crucii Sale, fii mereu doar Lui supus,
Ca atunci când va deschide, porțile... El Dumnezeu,
Să îți spună slugă bună, să îți spună... fiul Meu.

Iar atunci când noaptea-i lungă, răbdător în ea să fii,
Căci răbdarea este cale, care duce-n veșnicii,
Fără ea înspre pieire, vei fi pe pământ condus,
Nerăbdarea nu e rodul, Duhului venit de sus.

Fii lumină, fii tu sare, cum îți cere Dumnezeu,
Bucuros în orice clipă, chiar și-atunci când este greu,
Dragostea să-ți fie-o haină, ce o porți tu zi de zi,
Să rămân-o umă albă-n urma ta când vei păși.

Fii ca roua-n dimineață, pregătită de-a zbura,
Fii ca floarea înflorită, dăruită-n vremea sa,
Greu ca bobul copt de soare, Dumnezeu îți cere-a fi,
Ca să nu te bată vântul, să nu poat-a te clinti.

Temător fii de cuvântul, ce coboară el de sus,
Este glasul Celui veșnic, ce nu stă de tine-ascuns,
Fii în toate cum e Domnul, și El te va-ncorona,
Viață veșnică și cerul, ție El ți le va da.
Amin