Mi-am dat viața luminii, ce-n miez aprins de noapte, mi-a luminat cărarea, să nu mă pierd în ea,
Mereu e lângă mine, lumina cea cerească, o clipă nu mă lasă, oriunde m-aș afla.

Mi-am dat viața iubirii, să am și eu iubire, sa nu mă pierd în ura, ce vrea a mă-nghiți,
Mereu doar mă păzește, căci dragostea e scutul, ce-mi dă mereu putere, să pot eu birui.

M-am dăruit slujirii, ce-mi este-o desfătare, mi-e pacea apa vie, căci El m-a înviat,
Mi-e hrană doar cuvântul, ce face ca să crescă, credința ce nu lasă, să fiu eu clătinat.

Tărie mi-este stânca, ce-mi stă azi sub picioare, căci eu de Domnul slavei, pe culme-am fost zidit,
Și nu am nici-o teamă, căci inima și viața, cu toată dăruirea, eu Lui i-am dăruit.

Mi-am dat viața întreagă, dreptății ce-mi aduce, mereu de sus doar pace, să pot înainta,
Mi-aduce propășirea, ce-o lasă o dreptate, căci mi-este călăuză, Acel ce-o poate da.

Mi-e Dumnezeu cărarea, ce am ales-o-n viață, pe ea eu niciodată, nu pot să rătăcesc,
Căci slava Sa măreață, îmi lasă-n toate-o urmă, și doar pe urma albă, eu pe pământ pășesc.
Amin