Să-mi fii doresc un răsărit de soare,
În orice zi ce Tu mi-o dăruiești,
Cuvântul Tău ca roua dimineții,
Să fie când cu el mă răcorești.

Cu Tine să pășesc din zori de ziuă,
Aș vrea pe-acest pământ de vremi uscat,
Să nu mă pierd în umbra ce o are,
Adâncul ce-i mereu întunecat.

Să-mi fii o stea după apus de soare,
Ce mângâie durerile ce vor,
Să-mi frâng-a mele aripi ce-s întinse,
Să am în viață parte de-un frânt zbor.

Să-mi fie așternut a Ta iubire,
Odihnă când aici voi căuta,
Să-mi fie pasul vreau spre o lumină,
Mereu Isus numai pe mâna Ta.

Să-mi fii doresc un foc ce nu se stinge,
Un dor ce las-un gol în pieptul meu,
Să-mi fii o frământare după Tine,
Și singura iubire... Dumnezeu.

Sa-mi fii lumina ochilor când norii,
Deasupra mea din nou s-or aduna,
Din Tine un lăstar să fiu vreau Doamne,
O urmă ca să las... ca urma Ta.

Să-mi fii aș vrea Tu gândul meu în toate,
Pecetea ce o am pe vasul meu,
Să-mi fii un început... și-a mea dorință,
E mare... să sfârșesc cu Tine eu.

Să fii hotarul care nu mă lasă,
Să trec spre locul cel necunoscut,
În care nu vei fi... în care moartea,
Își are Doamne doar un început

Să-mi fii Isus a mea doresc comoară,
Mereu ce strălucește-n fața mea,
Privirea alipită să îmi fie,
În orice vremi... mereu numai spre ea.

În urmă să rămân-acele umbre,
Ce vor să stea în fața mea mereu,
Să nu mă lași de ele dus în vale,
Si-n vale vreau să fiu cu Tine eu.
Amin