Isus izvor de apă vie,
De mângâieri fără sfârșit,
Ești raza care doar răsare,
În inimi ce au obosit.

Luceafăr ești ce-i printre stele,
Ești roua-n mijloc de pustiu,
Bătaia inimii ce bate,
Sub răsărit și-n ceas târziu.

Fior divin ce se coboară,
Ești Doamne Tu când eu te chem,
Tu ești alin și mângâiere,
Atunci când eu suspin și gem.

Îmi ești odihnă-n orice vreme,
Puterea vie... cea de sus,
Isus iubit... rămâi cu mine,
Căci vremea azi e la apus.

Privirea Ta îmi dă lumină,
Și mâna Ta de pe obraz,
Îmi sterge ea orice durere,
Îmi șterge ea orice necaz.

Ești aripa pe care zboru-mi,
Vre-o dată nu se poate-opri,
Ești dorul meu ce-ntruna strigă,
Mă ține treaz orice-ar veni.

Isus izvor de fericire,
În inimă ce mi-ai săpat,
De vremurile secetoase,
Nu poate el a fi secat.

Căci ce-i din Tine este veșnic,
E totul fără de sfârșit,
Ca dragostea ce-a fost văzută,
O Doamne ești nemărginit.

Tu ești puterea care ape,
Despărte-atunci când poruncești,
Ești luna dintre stele-n noapte,
Și niciodat nu ațipești.

Prezența Ta ne dă speranță,
Că într-o zi ne-om întâlni,
Din clipa revenirii Tale,
Noi Doamne nu ne-om despărți.

Isus izvor de veșnicie,
Ne-nviorezi prin Duhul sfânt,
Ești Stânca mântuirii noastre,
Cu Tine-avem un legământ.

Ești adevăr, Tu ești doar calea,
În ceruri care va sfârși,
Ce are străzile-aurite,
Pe ele-n veci noi vom păși.
Amin