M-ai auzit din lanțul suferinței,
Când eu fără-ncetare te-am strigat,
L-ai rupt ca să îmi dai eliberare,
Ca liber eu să fiu spre ceru-nalt.

M-ai auzit de pe adânc de vale,
Când cel rău el întruna m-apăsa,
Tu Doamne ți-ai întins spre mine mâna,
Să mă ridici în lupt-atât de grea.

Tu m-ai salvat din ura ce întruna,
Ea lanțurile morții arunca,
Să nu pot eu privi spre zare-albastră,
Să nu cred nici făgăduința Ta.

M-ai scos din putrezirea ce ființa-mi,
S-o lege și-a dorit ca eu să fiu,
Un rob a-ntunecimii fără margini,
Un rob de ea ascuns într-un pustiu.

M-ai auzit din lanțul de durere,
Când eu printre suspine doar gemeam,
Tu n-ai lăsat să pier... m-ai luat pe mâna,
Salvare ce mi-a dat când te strigam.

M-ai auzit când noaptea era lungă,
S-ajung în rătăcire n-ai lăsat,
Cu-a Ta iubire ce-i strălucitoare,
Pe mine Doamne Tu m-ai luminat.

M-ai binecuvântat cu har și pace,
Când cei din jurul meu m-au părăsit,
Doar gândul Tău a fost mereu la mine,
Când nimenea Isus nu s-a gândit.

M-ai auzit din lanțurile morții,
Prin Duhul sfânt Tu viață-n dar mi-ai dat,
De Tine eu mă țin căci am dorința,
Să fiu ales la capăt de-Mpărat.
Amin