Sunt a Ta lucrare Doamne, te-ai văzut în viață mea,
De la început când glasul, Tău din ceruri mă striga

Când din lumea păcătoasă, mai salvai un păcătos,
Eu eram acela Doamne, dar Tu Cel misterios.

Sunt un rod al suferinței, pe calvar ce ai răbdat,
Sufletu-mi din lanțul morții, mâna Ta l-a dezlegat.

Ca să pot vedea lumina, ochii care mi-a umplut,
Când credeam că e sfârșitul, Tu mi-ai dat un început.

Mi-ai zidit o temelie, eu de cine aș putea,
Sa ma tem când mi-ai spus Doamne, ca eu sunt lucrarea Ta.

Mi-ai dat aripi sa-mi iau zborul, din adâncu-ntunecat,
Din robia celui care, cu-a lui lanțuri m-a legat.

Dintr-un strop uscat de tină, mâna Ta m-a modelat,
Mi-ai deschis Tu Doamne gura, să te laud ne-ncetat.

Cine ar putea s-o facă, ea să tacă Domnul meu,
Când în gură o cântare, Tu îmi pui... să-ți cânt mereu.

Mi-ai luat și gândul Doamne, să găsească-n mâna Ta,
O odihnă ce pământul, să mi-o dea nu ar putea.

L-ai dus dincolo de stele, ca să văd tot ce-i frumos,
Ca să am puteri în luptă, să fiu numai glorios.

Cine poate să mă smulgă, de la pieptul Tău acum,
Când eu am văzut Isuse, cât de mare ești... și bun.

A Ta dragoste e dulce, cine poate să mi-o ia,
Când mi-e inima doar plină, Doamne de iubirea Ta.

M-ai făcut din rob al morții, un străjer în oastea Ta,
Mi-ai dat numele Tău Doamne, arme ca să pot lupta.

Nu mă poate-opri adâncul, căci doar Tu avânt mi-ai dat,
Pentru toate fii Părinte, de-a mea gură lăudat.
Amin