De-ai ști de unde Eu te-am scos, copilul Meu îndurerat,
De-ai ști cât pentru tine Eu, cu-ntreg vazduhul am luptat,
De-ai ști cât Eu am suferit, tu astăzi doar m-ai lăuda,
Și înspre ceruri ai privi, cu inima ta a-mi cânta.

De-ai fi văzut cum rana ta, am vindecat-o Eu mereu,
De-ai fi văzut cum mâna Mea, a dus ce ție ți-a fost greu,
De-ai fi văzut cum Eu plângeam, când tu plângeai copilul Meu,
Ai fi mereu doar bucuros, chiar dacă-ți este-atât de greu.

De-ai fi văzut cum Eu vărsam, un sânge sfânt să fii iertat,
De-ai fi știut durerea Mea, când spinii m-au încoronat,
De-ai fi-nțeles iubirea Mea, când bicele m-au biciuit,
Tu azi pe drumul care ești, n-ai spune că... nu ești iubit.

N-ai spune-acum că-ți este greu, dacă duceai tu crucea Mea,
N-ai spune azi... sunt obosit, dacă urcai tu Golgota,
N-ai spune azi ca te oprești, de-ai înțelege că mereu,
În luptele ce tu le duci, prezent în ele sunt și Eu.

Căci Eu sunt Cel ce-am coborât, să fii de Mine tu salvat,
Eu sunt Acel ce m-am jertfit, ca tu să fii răscumpărat,
Eu sunt Acel care am fost, batjocorit de cei păgâni,
Ca astăzi tu... copilul Meu, să nu fii printre cei străini.

Ascultă-mi glasul răsunat, e pentru tine el acum,
Să nu privești tu înapoi, în lume sunt deșertăciuni,
Sunt calea către nicăieri, sfarșeste-n chinul nesfârșit,
Să fii salvat din el atunci, va fi târziu copil iubit.

De-aceea azi am hotărât, să te mai strig eu înc-o dat,
Priveste-n sus ca să mă vezi, tu singur nu ai fost lăsat,
Pe nume-ți spun... ești fiul Meu, ales s-ajungi în veșnicii,
Azi te ridic căci te iubesc, cu focul dragostei dintâi.

Și nu uita... cu tine-am fost, cu tine sunt, așa va fi,
Fahaduința-mi împlinesc, vre-o dat nu te voi părăsi,
Prin văile adânci și reci, vom fi în doi... vom birui,
Nimic nu stă în fața mea, cu Mine Tu vei reuși.
Amin