Oh ei, cei ce fură
Și ce mint,
Oh ei, cei ce-n taină
Fapte ce comit,
Oh ei, cei ce făr’ de sfară
Aduc rău pe pământ.
Oh ei, cei ce nu-s ca noi…
Dar noi, cei buni
Cei fără vină,
Chiar de-atunci, din străbuni,
Dar noi cum de semănam
Cu ei? Oh ei…
Dar noi cum furăm, mințim
Pe acestea chiar nu le simțim?
Oh ei, vai noi…
Văzând paiul din ochiul fraților mei ai mergand cu gândul mereu spre ei, m-am lovit tot mereu de bârna din ochiul meu, și am înțeles astfel ce Mântuitorul ne învață mereu. Ma uit adesea la oameni și nu pot sa nu văd că “noi” suntem mereu mai buni ca “ei” dar problema este ca și “ei” aceia pe care ii hulim sunt nu doar la fel ca “noi” dar nițel mai buni, pentru ca “ei” nu “ne” văd.
Cu durere privind spre mine am scris rândurile și sper ca oricine le va citi vreodată, dacă le va citi, sa își îndrepte privirile spre el, oh el…