Stricăciunea ta adâncă
Nu ți-o vei putea vedea
Până când nu vii la Domnul
Cu smerenie și dorul
Să primești lumina Sa.
Și de dorești, El ți-o va da.

Fiica mea, ascultă-mi sfatul
Și cu sfântă bucurie,
Azi, tu inima să-I predai,
Și pe tine cu tot ce ai
Domnului pentru vecie,
Ființa ta a Lui să fie.

Să ți-o stăpânească-n totul
Și s-o aibă-n veci Acel
Ce ți-a dat ochi pentru cer,
Nu spre lucruri care pier,
Și picioare spre pământ,
Călăuzire prin Duh Sfânt.

Mâinile ți-a dat spre muncă,
Buzele-s pentru cuvânt,
Însă-n inimă ți-a pus iubire:
Să iubești calea spre mântuire,
Să iubești tot ce-i curat și sfânt
Cât vei trăi pe-acest pământ.

Binecuvântată-i țara
Unde toți cârmuitorii
Îl ascultă pe Acela
Ce caracterul lor îl modela,
Ce poartă soarele și norii,
Și ridică din praf biruitorii.

Că numai acel, pe care
Dumnezeu îl cârmuiește
Și îl umbrește cu norul,
Poate ferici poporul
Peste care stăpânește,
Și Domnul se proslăvește.
Amin.
(Sâmbătă, 4 iulie 2020)