Oare mai este soarele pe cer, acolo sus?
Când oamenii de jos, deloc nu-l mai văd
Când nori negri între ei și el, sau interpus?
Da e tot acolo sus, chiar dacă ei nu cred.

Dacă oamenii pe un Meridian nu-i simt
Razele soarelui calde si mângâietoare
Și nu-i văd lumina-i puternic pătrunzătoare
Pe alte meridiane alții-l văd și adiindu-i îl simt.

Este luna pe cer în nopți întunecate?
Când nu se vede nimic în neagra noapte
Mai reflectă lumina ce de la soare-i vine?
Luptând cu întunericul ce i se interpune?

Da este mereu acolo și mereu va reflecta
În toate nopțile cât universul va mai exista
Doar întunericul nopți înverșunat se interpune
Atunci când vântul suflă ca norii negri să-i adune.

Mai sunt stele pe cer când nu le vedem strălucirea?
Găinușa, ursa mare si Luceafărul în toată splendoarea
Da ele sunt acolo, prezente și-arată prin măreția lor
Că universul funcționează în ciuda interpunerilor.

Mai există dragoste în lume, când răul și ura?
Se interpun între oameni și nu-i simt căldura?
Da există dragoste, chiar dacă egoismul și răutatea
Stăpânesc omenirea, ce ignoră bunul simț și bunătatea.

Căci dragostea și bunătatea sunt din Dumnezeu
Dumnezeu însuși este dragostea și bunătatea
El nu moare niciodată chiar dacă ura și răutatea
Domină lumea și se interpun între ea și creatorul Său.

Mai există credință, când Domnul întârzie să vină?
Când diavolul prin necredință și ateism se interpune?
Da credință există și va exista tot timpul o sămânță
Ce nu va asculta a diavolului îndemnuri, interese și voință.

Să nu stăm nepăsători și ignoranți să lăsăm
Pe diavolul să se interpună ci să-l înlăturăm.
Să ne împotrivim lui puternici în credință
Și vom avea asupra lui, prin Domnul biruință.

Ajută-mă te rog Doamne, să nu accept cumva
Ca nimic să se interpună între Tine și viața mea
Să nu aibă diavolul autoritate, să nu facă ce vrea
Să-și înceteze acțiunea, pentru a ne strica relația.

Doresc Isuse, doar Tu să te interpui în viața mea
Ca mijlocitor la Tatăl pentru a-mi acorda iertarea
Pentru a Sa iertare, împăcându-mă cu Sine
Ca să fiu vrednic pentru mântuire cum se cuvine.

Domnul este a tuturor lucrurilor, logică rațiune
Ce între noi și Tatăl ca mijlocitor se interpune
Fără a Lui ajutor să facem, nimic nu se poate
Pentru că prin El, cu El și pentru El sau făcut toate.

Când lumea, între noi și Domnul se interpune
Cum putem al vedea prin perdeaua ce-n față se pune
Credința este mijlocul de-al vedea în toată slava Sa
N-avem alte mijloace de-ai simți mila și bunătatea.

Tot ce facem bun, facem prin credință
Altfel, a îndeplini virtuții sfinte e cu neputință
Că diavolul se interpune cu necredința și lipsa de sens
Și omul cade tot mai mult în a vieții regres.

Când iubim pe cineva să nu se interpună gândirea rea
Cu resentimente și percepții din influența altora
Să nu se interpună rațiunea minți și logica
Să lăsăm inima, să acționeze cum o îndeamnă credința.

Numai Tu pentru păcat mijlocești și-ai mijlocit
Deoarece doar Tu pentru păcat Te-ai jertfit
Numai tu Te-ai interpus intre păcat și omenire
Pe cruce la Golgota, bătut, însetat dar cu strălucire.