Într-o zi de vară, Lupul înfometat
A ieșit să-și caute ceva de vânat
Ieșind din pădure pe câmpul din față
O turmă de oi pășteau pline de viață.

Nu s-a dat la oi să prindă pe niciuna
Dar văzând oile ce pasc liniștite una și una
I-a trecut prin cap un gând ce-l făcu buimac
S-a oprit și meditând a uitat de stomac.

Pentru un animal de pradă, lucru neobișnuit
Că altă dată, de ar fi văzut oi, îndată ar fi atacat
Dar acum nu-înțelegea deloc, ce se-întâmplă
Și nedumerit se frecă de zor pe tâmplă.

La lovit gelozia pe aceste nevinovate oi
Ce pășteau fără griji, sau ceva de soi
Ia trecut prin gând să se prefacă oaie
Dar nu știa cum, temperamentul să-și înmoaie.

A început să facă probe, urechile să-și ciulească
Cum coada să-și ascundă, părul să-și jupuiască
Totul nu-i părea prea greu pe lângă rumegat
Că în viața lui, n-a rumegat și iarbă n-a mâncat.

Dar repetându-le pe toate cu perseverență
S-a încadrat în turmă făcând ciobanului reverență
Când l-a văzut ciobanul așa respectuos și smerit
În turmă l-a primit, fără să gândească la ce-a făcut.

Dar Lupul de greu a dat, de-abia în stână
Când căldura, mirosul greu credea că-l sugrumă
Nu mai era loc, aer nu avea, nu putea să respire
Se tot gândea la ceva, ce-ar putea să-l inspire.

Cum ar putea scăpa din această strâmtoare
Zicându-și: ce-am făcut? tot trupul mă doare
A trecut cumva noaptea, în sfârșit s-a făcut ziuă
Scăpat de noaptea chinuită, trupul amorțit scutură.

E complicat să fii oaie, să faci resemnată atâtea
Să fii blândă să nu ripostezi, când mai iei cu bâta
Să mergi mai departe umilă, cu capul plecat
Ca și atunci când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Ciudat animal, dar sper sa mă încadrez
Să mă mulțumesc cu ce am, să nu-mi reproșez. .
Îi era tare greu, să nu se dea la bietele de ele
Dar frica de cioban, gândul la usturătoarele nuiele! . .

Dar a văzut că stâna, nu prea arată a închisoare
Și se gândi că poate fugi, să caute ceva de mâncare
Un iepuraș, o pasăre de noapte sau ce-ar mai întâlni. .
Și s-ar întoarce la stână și ciobanul n-ar mai ști.

Oile n-o să-l pârască, că ele nu cârtesc, nu bârfesc
Că și ele sunt vietăți sărmanele și ele mai poftesc
Dar a văzut că ele nu sar gardul ci stau liniștite
Ele știu că poftele au vremea lor, trebuie stăpânite.

Cu asta greu mă obișnuiesc, că n-am stăpânire
Dar încerc să mă mai controlez în a mea pornire
Dar mai sar și eu gardul sporadic, pentru scurt timp
Și iar mă-întorc între oi și merg cu ele pe câmp.

Mie frică să nu-întâlnesc pe câmp ai mei confrați
Să râdă de mine, că duc viață dublă de ratați
Și să mă dea gol la cioban și să fiu dat afară
Să nu fiu nici cu oile, nici cu confrați, pe dinafară.

Iubiți frați, povestea acestui lup, e a unora din noi
Ce ne ducem viața de creștin, ca a lupului între oi
Facem sacrificii mari cu efort eroic, cu resemnare
Pentru a rezista în mijlocul poporului din adunare.

Mai sar și ei câteodată gardul și se duc
De mai prind un animăluț, imitându-l pe lup
Dar aceștia nu rezistă mult, la cele din adunare
E mult pentru ei, a prefaceri efort e prea mare.

Numai Domnul face din lupi, oi adevărate
Lupul, oricât s-ar chinui repetând, nu poate
Oricât ar imita-o pe oaie, tot lup răpitor rămâne
Căci nu-și poate schimba năravul și a lui fire.

Numai prin nașterea din nou se face schimbare
Duhul Sfânt poate produce aceea transformare
Ca Lupul rebel să se poată preface-n blânda oaie
Degeaba își jupoaie pielea dacă interiorul e tot de fiare.

Dragul meu oricare ai fi tu în biserică ca Lupul
Lasă-te de Duhul prin naștere din nou schimbat
Nu-ți chinui viața doar schimbându-ți numai trupul
Din interior începe, aceasta-i schimbare cu adevărat.

Recunoaște-ți în fața Domnului starea ce-o ai
Că degeaba te amesteci printre oi cu felul de trai
Dacă dorești mântuirea cu adevărat, schimbă-ți viața
Și atunci Domnul te va ajuta să Dobândești credința. &

Te va pregăti, ca să poți intra în a Sa împărăție
Netrăindu-ți viața, ca cea dusă Lup în preerie.
Iți va da mântuirea ce-a pregătit-o credincioșilor Săi
Scăpându-te de ziua judecăți și-a iadului văpăi.