Mă simt murdar și mi-e Rușine
Căci știu că iarăși te-am rănit,
A câta oară, nu pot spune,
Am prea păcătuit…

Sunt prea departe, un fugar,
Mă simt nevrednic, sunt murdar.
Și cum? Să vin așa la Tine?
O Tată! Mi-e așa rușine!

Mă simt învăluit de tină
Și ma ridic cu greu de jos,
Lăsând să cadă lângă mine
Lanțul de vină și reproș.

Încep sa merg… și simt pe umeri
Povara ce apasă greu,
Vreau sa ma prăbușesc, mă clatin,
Atât de slab e trupul meu!

Dar pas cu pas, cu-a mea povară,
Sfios și-n teamă copleșit
Parcă cu ultima suflare
În pragul Tău m-am prăbușit.

Cu mâna-mi rece, tremurândă,
Plină de urme de păcat
Am îndrăznit sa-Ți bat la ușă,
Și-acolo-n praf am așteptat…

In beznă, în tăcere-adâncă
Am plâns, și cu adânci suspine
Am auzit cum cu iubire
Ai deschis ușa pentru mine.

Și-atunci atâta siguranță
Lăuntrul meu a-nvăluit,
Și plin de-ncredere și pace
Cu glasul meu eu Ți-am vorbit:
, , Am îndrăznit la Tine, Tată
Știu că nu mă vei izgoni,
Și, ca de fiecare dată
Vei asculta ce voi vorbi.

Nu am la Tine niciun merit,
Dar vreau sa spun din inimă
Că am greșit și mi-e rușine…
Te rog Isuse, IARTĂ-MĂ!”