Pământul se sufocă de prea mult egoism,
Nu mai găsim în noi un gram de eroism,
Suntem atrași în toate, nimic nu-i de folos
De mergem spre pierzare fără Domnul Hristos.

În alergarea noastră suntem luați de ape,
Pe acel ce nu înoată nu-i nimeri să îl scape,
Căci nu mai poate nimeni să lupte pentru acel,
Căci lupta e pe viață și e la alt nivel.

Ne afundăm cu lumea și nu ne sufocăm,
Credem că suntem bine, nu știm cum să trișăm,
Dar nu vedem în jur, sunt semne, se întâmplă,
E timpul să primim salvarea cea mai simplă.

Anii au trecut, s-au strâns, pământul e bătrân,
Iar eu sunt călător, dar mă simt un străin,
Pământul nu e totul, azi cerul ne așteaptă,
Trecem la alt nivel, urcăm o nouă treaptă.

Pământul se sufocă și vina e a noastră
Căci am evoluat, dar viața e mai proastă,
Prin știință am distrus tot ce a fost frumos,
Căci omul e de vină, omul e păcătos.
Emilia Dinescu