Să nu îți lași Iubirea-n custodie,
Du-o cu tine-n fiecare vis
Oricât de îndrăzneț ar fi să fie,
Ea îți deschide raiul propriu zis.

Căci fără ea-n marșarier ți-e mersul,
Nu poți înainta după Cuvânt,
Poți să cutreieri amplu Universul,
Circumferind, pleavă dusă de vânt.

Nu îți lăsa Iubirea-n custodie,
Să nu fii ca un rod secătuit,
Ea este hrana, este Apa vie,
E-un elixir când fi-vei tescuit.

Custodul cere, plata e prea mare
Iar tu te-întorci sărac, nenorocit,
Cu ce plătești pentru răscumpărare?
Cu viața-n care nu ai biruit?

Ține Iubirea-n piept, e o Comoară,
Vei fi mereu biruitor, bogat,
Nici răni de spini, de bici să nu te doară,
În ea e Dumnezeu cu-adevărat!