De-ar fi să spun, Isuse despre mine,
Nu aș avea nimic, Isus, de spus,
Căci am fost rău și pentru mine
Tu crucea grea la Golgota ai dus.

De-ar fi să spun de fapta mea cea bună,
Aș fi nebun ca să mă laud eu cu ea,
Căci tot ce am pe-această lume
Vine, scump Tată, doar din mâna Ta.

De-ar fi să spun de Tine, drag Isuse,
Mi s-ar părea vorbirea mult prea grea,
Căci vorbele nu pot a spune
Cât de măreață e iubirea Ta.

De-ar fi să spun de Golgota, de chin,
De lacrimi, ură și suspin,
Aș plânge, doar așa-oi putea
Ca să exprim un strop din îndurarea Ta.

De-ar fi să spun de Tine, Tată,
Ce ar putea un om a spune?
Căci ne-ai iubit, ne chemi pe nume,
Căci Tu ne ierți și ne primești.

De-ar fi să spun, de-ar fi să spun…
Căci mult aș vrea eu a tăcea,
Dar cum să tac când Tu, o, Doamne,
Tu ai luat pedeapsa mea?

De-ar fi să spun ceva pe lume
Aș vrea să spun de Tine-n veci,
Să las vorbirea fără har
Și Tu prin a mea sărăcăcioasă șoptire
Să încălzești suflete reci!