Caută să-ți păstrezi nădejdea
Și oriunde-ai fi-aruncat.
Nu te va nimici focul,
Că Dumnezeu îți știe locul
Și cât timp ai de-ndurat.
Tu, la timp, vei fi salvat.
Și la vremea potrivită,
Te va scoate fericit.
Omul disperat se pierde
Chiar dacă are verde,
Chiar și-n locul liniștit,
Nu se simte ocrotit.
Moartea-i un vrăjmaș
A cărui sabie pe toți doboară.
Însă cei ce au nădejde
Nu disperă în primejdie.
Ea-i învie, nu-i omoară
Și-i ridică din ocară.
Moartea e sfârșitul vieții
Celui rău și blestemat.
Însă e-nceputul vieții
Și zorii sfinți ai dimineții
Celui bun cu-adevărat,
De Isus Hristos salvat.
Nădejdea-n Dumnezeu lărgește
Și-nalță inima ușoară.
Îngrijorarea o-ngustează,
Și slăbește, nu veghează;
O prăbușește și-o omoară
Sub a fricii grea povoară.
Lemne bune, lemne rele
Toate ard - e-adevărat,
Dar nu se-ncălzește vatra,
Căci căldura lor e alta,
Și folosul ce-au lăsat
La căsuța cea din sat.
Răi sau buni – toți mor odată.
Drepți sau vinovați – toți mor,
Însă moartea lor e alta.
Cum e fapta-i și răsplata,
Și-alta-i veșnicia lor
La sfârșitul anilor.
Amin.
(Luni, 23 noiembrie 2020)