PETRU IZBĂVIT

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Cum vântul îşi dezlănţuie aripa
Peste furtuni şi valuri înălţate,
La fel a fost Irod numit Agripa,
Un împărat din veacuri depărtate.

Autoritate foarte renumită
În tot ce-a fost şi-n tot ce-a săvârşit,
Cu suflet dur şi inimă-mpietrită,
Pe credincioşii sfinţi i-a prigonit.

Era dotat cu arta declamării,
Când el vorbea mulţimea a strigat:
"Acesta-i Dumnezeul răzbunării
Impunător şi foarte-nfricoşat!"

Pe tron de fildeş şi de pietre rare
Stătea orgoliosul iezuit,
Dictându-le cu multă-ameninţare
Să fie robi imperiului vestit.

Înconjurat cu garda de onoare,
Cu ofiţeri de-armată instruiţi,
Să poată stinge orice mişcare
Ce s-ar ivi printre israeliţi.

Nu s-a temut de nimenea mai tare
Ca de urmaşii Lui ISUS HRISTOS,
Biserica e forţa uimitoare
Ce l-a ţinut în umilinţă jos.

Deşi a-ncercat pe sfinţi să-i prigonească,
Deşi i-a pus în lanţuri şi butuci,
N-a reuşit pe toţi să-i nimicească,
Căci ei cântând purtau acele cruci.

Irozi murdari, înveşmântaţi în sânge,
Şi fiu, şi tată, şi bunic-vrăjmaşi,
Rahela geme-ngrozitor şi plânge
Că i-aţi ucis micuţii copilaşi.

Când Ioan Botezătorul, prin credinţă
Păcatul vostru vi l-a arătat,
În loc să vă întoarceţi cu căinţă,
Voi l-aţi ucis, şi capul i-aţi tăiat.

Când s-a născut ISUS HRISTOS, MESIA,
Ai zis şi tu că vrei să te închini,
Dar ţi-ai ascuns în umbră viclenia
Şi i-ai minţit pe oaspeţii străini.

În templul sfânt e iarăşi sărbătoare,
S-a strâns din nou mulţime de norod,
Dar Petru e legat, e la-nchisoare,
Din ordinul aceluiaşi Irod.

De data aceasta paza e dublată,
Sunt şaisprezece tineri înarmaţi,
Ostaşi din garda cea mai onorată,
Cei mai destoinici şi mai tari soldaţi.

La porţile închise, ferecate,
Stăteau acei teribili păzitori,
Să nu mai poată nimenea străbate
Din neamul celor care-s muritori.

Iar în celula cea mai depărtată,
La întuneric, între doi soldaţi,
Dormea adânc pescarul de-altă dată,
În rândurile celor condamnaţi.

Căci mâine îi va fi decapitarea,
Irod Agripa îl avea în plan,
Ca să-i pronunţe-n public condamnarea
Ca şi lui Iacov, fratele lui Ioan.

Să-i satisfacă pe imuneraţii,
Pe saducheii marelui Sobor,
Ce aşteptau să vină condamnaţii
Ca să-i ucidă în prezenţa lor.

Să curgă iarăşi sângele-n arenă,
Din spada ce-o purtase Arhelau,
Cu dor de răzbunare şi de gheenă,
Pe Simon Petru ei îl aşteptau.

"S-o terminăm odată cu pescarul
Ce strânge oameni în a lui năvod!
Suntem de-acord cu Roma, cu Cezarul!
Suntem de-acord să-l judece Irod!

Fiţi gata dar, în zorii dimineţii
Când soarele pe cer se va ivi,
Să v-adunaţi în mijlocul pieţii,
Ca să vedeţi cum Petru va muri!

Să vină toţi iudeii cei de vază!"
Irod anunţă foarte încântat,
Ştiind că Petru e ţinut sub pază,
Şi-n lanţurile groase e legat.

E miezul nopţii, cerul străluceşte
Ca niciodată parcă aşa de tare,
Şi luna parcă tuturor vesteşte
Că noaptea-aceasta-i noapte de salvare!

Irod în pat se-nvârte şi transpiră,
Cu vise tulburate frământat,
Că-i zori de zi, iar cei chemaţi se miră,
Ca-l lui anunţ grozav e anulat.

"E imposibil de această dată,
Cununa mea de aur, de ofir,
Să fie năruită şi pătată!
Pescarul astăzi va muri martir!"

Cel rău şi-n vis îşi încordează arcul
Dar în zadar, c-acei neprihăniţi,
S-au adunat în casa lui Ioan Marcu,
Să stea în rugăciune neclintiţi.

Să mijlocească pentru izbăvirea
Sărmanului apostol osândit,
Care vestea la oameni mântuirea
Şi pe ISUS HRISTOS cel răstignit.

Şi-n timp ce ei stăteau în rugăciune,
În noaptea ceea plină de mister,
În temniţă se-ntâmplă o minune,
Un înger sfânt s-a coborît din cer.

Să-i spulbere întreaga răutate,
Să-l umilească pe Irod cel rău,
Să ştie toţi că mai presus de toate,
E unul ce se cheamă DUMNEZEU.

S-a luminat întreaga încăpere,
Căci îngerul era victorios,
El a venit din cer să-i dea putere
La slujitorul lui ISUS HRISTOS.

În timp ce el cu lanţuri ferecate,
Acolo, între ziduri, dezbrăcat,
Dormea adânc, cu mâinile legate,
Trimisul cel de sus l-a deşteptat.

"Ridică-te! I-aţi haina! Te încinge!
Şi-ncalţă-te! căci timpul a trecut!"
Când îngerul de Petru se atinge,
Cătuşele de fier s-au desfăcut.

S-a desfăcut puterea pământească,
S-a descuiat şi poarta cea de fier,
Zadarnic stau străjerii să păzească,
Căci izbăvirea a venit din cer.

Ei s-au uitat, dar n-au putut să-l vadă;
Prin faţa lor salvatul a trecut;
Cu îngerul până afară-n stradă,
Şi-ndată Petru liber s-a văzut.

De-abia atunci s-a deşteptat din somnul,
Din somnul lui, ce-l adormise greu,
Şi-a înţeles că-i îngerul, că DOMNUL
L-a izbăvit din gheara celui rău.

Atunci s-a dus la fraţi să-i întărească,
La fraţii ceia care-au stăruit,
Ca să le spună, să mărturisească,
Cum DUMNEZEUL lui l-a izbăvit.

"E Petru fraţi, la poartă afară bate!"
"E îngerul ce-i seamănă leit!"
La slujitoare i-a răspuns un frate,
Şi ceilalţi, căci toţi s-au îndoit.

"Sunt eu, sunt Petru, Roda hai deschide!
Ca să le spun la fraţi cum s-a-ntâmplat!
Cum dintre ziduri groase şi solide,
ISUS Mântuitorul m-a scăpat.

Cum au rămas soldaţii să păzească
Doar camera în care m-au ţinut,
Căci n-au putut pe înger să-l oprească,
Când printre ei cu mine a trecut.

Cum porţile ni s-au deschis în faţă,
Cum nu am fost de nimenea oprit,
Căci Domnul vrea să mai îmi dea viaţă,
Din mâna lui Irod m-a izbăvit!"

Şi-au mulţumit cu toţii prin credinţă,
Şi-au binecuvântat pe DUMNEZEU,
Care în lupte dă şi biruinţă,
Ca să-l învingem pe Satan cel rău.

Mulţimea din cetate se deşteaptă,
Căci stelele s-au dus, e dimineaţă,
Irod cu-ai lui pe Petru îl aşteaptă,
Cu sabia să-i ia a lui viaţă.

Dar păzitorii curţii se frământă...
Căci Petru nu-i, Irod e-nştiinţat;
"Cum a fugit?! - "Agripa se-nspăimântă
Căci el va fi acum dezonorat.-

Înveşmântaţi în hainele de gală
Bătrânii lui Israel au venit,
Irod stătea în loja principală
Dar Petru nu-i căci Petru-i izbăvit.

"Să vină comandantul închisorii
Să-mi raporteze ce s-a întâmplat
Dar ce puteau să spună păzitorii?
Că n-au dormit, şi totuşi l-au scăpat.

"S-a dus prin zid? dar nu-i nici o spărtură....
Cum a scăpat, nici un soldat nu ştie...
Nu-i nici o urmă, nici o legătură,
Doar lanţul a rămas ca mărturie!

"Cum l-aţi scăpat?! -Irod îi ocărăşte-
În locul lui acum voi veţi muri!"
Cu sabia păgână îi loveşte,
Astfel cu moartea el îi pedepsi.

Dar n-a scăpat nici el să nu-şi primească
Răsplata pentru sângele vărsat,
Căci judecata dreaptă şi cerească
L-a pedepsit, şi viermii l-au mâncat.

Dar Petru iarăşi a pornit pe ape,
Cu îngerul, cu Domnul împreună,
Pe păcătoşi din lanţuri să îi scape,
Şi de salvarea sfântă să le spună.

Să fie pentru toţi îmbărbătare,
Să fie pentru toţi victorios,
Căci nu există-n lume încercare
Să ne despartă de ISUS HRISTOS.

Aşa va fi şi-n noaptea de răpire
Când îngerul din somn ne va trezi
Se vor scula şi-acei din cimitire
Căci lanţurile morţii vor pieri.

Aşa va fi în noaptea de salvare
Când Mihail, al nostru voievod,
Il va lovi cu veşnică pierzare
Pe Lucifer, pe tatăl lui Irod.

Iar noi ca Petru vom pluti pe ape
Şi vom uita de zidurile reci,
Căci va veni chiar DOMNUL să ne scape,
Şi-i vom sluji în cer în veci de veci.

AMIN