M-ai învăţat
să privesc zorii-n miez de noapte,
văd razele soarelui de dincolo de nori,
aud liniştea în mijlocul furtunii,
desluşesc şoaptele tăcerii
din cuvinte nerostite,
păşesc pe cărări promise
ce prind contur sub tălpile goale,
beau din izvoare ne-ncepute încă,
ce dorm în căuşuri de stâncă,
mi-e masa întinsă pe verdele crud
mustind lângă ape de-odihnă
şi nu duc lipsă de nimic
căci Tu eşti cu mine
în toate zilele vieţii mele.

În palma Ta
îmi găsesc odihna şi-adăpostul,
dragostea Ta mă învăluie ca un scut
şi nici o armă nu mă poate răni.

Numele meu, un nume nou,
l-ai scris în palma mâinii Tale
făcând cu mine legământ:

eu Îţi voi fi templu, iar Tu
Dumnezeul meu care mă vindecă
şi-mi dă biruinţă în toate lucrurile,
eu Îţi voi fi Împărăţie
şi-n inima mea Ţi-e scaunul de domnie,
eu îţi voi fi mireasă
plătită cu scump sânge,
iar Tu eşti Mire

şi toate acestea... FIINDCĂ M-AI IUBIT!!!