Psalmul 34
Voi lăuda pe Domnu-n orice vreme
Cât voi trăi, oriunde m-aș afla
Iar lauda Lui, mereu, făr-a mă teme
Va fi întotdeauna-n gura mea
Să mi se laude sufletul din mine
În Dumnezeul celor mântuiți
Să ia aminte, să asculte bine
Și să se bucure acei nenorociți
Veniți, ‘nălțați cu mine împreună
Pe Domnul Dumnezeul Cerului
Veniți acei ce-avem inima bună
Să lăudăm cu toți Numele Lui
Eu am căutat pe Domnul cu ardoare
Știind că El cunoaște și El poate
Și mi-a răspuns în mila Lui cea mare
M-a izbăvit de temerile toate
Când îți întorci spre El a ta privire
Îți luminezi de bucurie viața
Ești copleșit de pace și uimire
Și de rușine nu se umple fața
Când strigă un nenorocit, fierbinte
Spre Dumnezeu, din a durerii groapă
Atuncea Domnu-aude, ia aminte
Și din necazuri, El din toate-l scapă
Al Domnului Sfânt Înger tăbărește
În jur la-acei în pragul deznădejdii
Ce au de Domnul teama ce sfințește
Și El îi scapă din orice primejdii
Gustați dar și vedeți ce bun e Domnul!
Ferice-i omul ce se-încrede-n El!
Temeți-vă voi sfinții Lui de Domnul!
Căci nu veți duce lipsă-n nici un fel
Puii de leu duc lipsă și li-i foame
Dar cei ce caută cu adânci suspine
Pe Domnul, ca și puii pe-a lor mame
Ei nu vor fi lipsiți de nici un bine
Veniți, voi fii, să-mi ascultați povața
Ca frica Lui s-o știți pe lămurite
Cine e omul ce-și dorește viața?
Și vrea să aibă zile fericite?
Ferește-ți limba de-orice răutate
Și buzele de înșelătorie!
Fă binele! de rău stai departe
Fugi după pace! caut-o cu tărie!
Căci ochii Celui Sfânt întotdeauna
Sunt peste-acei ce sunt neprihăniți
Și-a Lui urechi aminte iau întruna
La strigătul celor nenorociți
Domnu-și întoarce fața cu mâhnire
‘mpotriva celor răi, neascultători
Ca să le șteargă orice pomenire
De pe pământ, de printre muritori
Însă cînd strigă cei fără prihană
Domnul aude. . nu-i nepăsător
Îi mângăie, le leagă orice rană
Și-i scapă din necazurile lor
Pe-aproape Domnul nostru se ivește
De cei cu inimi frânte, negreșit
Și deopotrivă Domnul mântuiește
Pe-aceia care au un duh zdrobit
De multe ori nenorocirea vine
Peste acei cu vieți neprihănite
Dar Domnu-i scapă și le face bine
Chiar și-a lor oase, toate sunt păzite
Pe cei răi moartea-i prinde în capcană
Și de nenorocire sunt cosiți
Vrăjmașii celui fără de prihană
Sunt pentru totdeauna pedepsiți
Da, Domnul scapă și dă biruință
La sufletele robilor iubiți
Nici unul dintre-acei ce au credință
De se încred în El, nu-s osândiți
06/13/2023 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona