FARMECUL CRĂCIUNULUI

Ce minunată-i sărbătoarea Întrupării
Când ne-amintim cum Tatăl Creator
Luat-a chip uman în lumea înnoptării
Venind pe Terra ca Mântuitor!

Oriunde mergi vezi ornamente
Vezi brazi mai mici sau mai înalţi
Auzi colindători cu instrumente
Şi plin de-un simţ divin tresalţi,

Tresalţi de bucurie că-mpăratul
S-a coborât în lumea de nevoi
Să-nvingă ignoranţa şi păcatul,
Să dezvăluie taina vieţii de apoi.

Natura e în straiul ei imaculat
(Înalţă, parcă, şi ea simfonia)
Simţim că mediu-ntreg e inundat
De Vestea c-a venit la noi Mesia.

Primim colindători; cântăm cu ei
Îmbrăţişându-ne, făcând urări de bine
Şi ne gândim cum magii – trei
L-au onorat pe Prinţul zărilor senine...

Îl proslăvim şi noi pentru lucrarea
Ce naşte-n noi speranţe vii
În El găsim noi desfătarea,
Cuvântul Lui îl vom vesti!

Iar farmecul acestei sărbători
Ne captivează iar, ne-nveseleşte
Căci ştim că din Tărâmul de splendori
S-a coborât Acel ce ne iubeşte.

Crăciunul nu-i un festival de iarnă
Ci-i celebrarea unui act dumnezeiesc
Ne-ncântă iarna, fulgii de zăpadă
Dar mult mai mult un Fiu ceresc,

Un Fiu trimis de Tatăl îndurării
Să crească printre oamenii de rând
Să pună-n ei un nobil gând
Ca să răspundă la şoaptele chemării.

Gustaţi din plin din bucuria sărbătorii
Toţi cei ce ştiţi de planul salvator
Uniţi-vă în cânt cu-nchinătorii
Trăiţi Crăciunul cu-n duh mulţumitor!

6 Decembrie, 2007