CUVANTUL

Când pătrunde în inimă Cuvântul,
Preschimbă cu totul gândirea.
Inima nu pierde momentul,
S-o învăluie neprihănirea.

Când pătrunde adânc Cuvântul,
Declanșează ai iubirii fiori,
Inima își revarsă tot oful,
Cu primele raze din zori.

Cuvântul cercetează omul
Și razele sfințirii îl trezesc.
Spre-nălțimi își ia avântul,
Și zilele i se limpezesc.

La vederea poruncilor sacre,
Omul în neprihănire crește.
Gata sfințirii să se consacre,
Departe de tot ce primejduiește.

Când pătrunde în inimă Cuvântul,
Apropie de om nemărginirea.
Cel ce e Începutul și Sfârșitul
Îl învăluie cu neprihănirea.

Când pătrunde în suflet Cuvântul,
Transformă gândirea în sfințire.
Inima află degrabă sacrificiul,
Cum s-a plătit a vieții mântuire.