MA POT ODIHNI LINISTITA

Tăciunea grijilor rău m-a înnegrit,
Și-ngrijorarea, tare m-a copleșit.
În inima mea, azi, cu putere a lovit.
O teamă fără margini m-a zdrobit.
Cu milă, Doamne, spre mine ai privit,
Și tăciunea grijilor de mine ai dezlipit.
În sângele divin m-ai curăţit,
Salvarea, în iubirea Ta, eu am găsit.

Te chinuia lumea păcătoasă, toată,
Și dintr-o iubire nemăsurată,
Mântuire i-ai dat, ai vrut-o iertată.
Fără nici o plată, bea apă curată.
Pe stâncă ai pus-o cu mână tare,
Braţul Tău puternic, îl ţine pe Cale.
Ca pe un rod bogat în lanurile Tale,
O aperi de foc, cu aripi geniale.

Răul din mine îl smulgi din rădăcini,
Mă iei în braţe și mă ferești de spini.
Îmi ștergi lacrimile și suspine alini.
Mă aperi de-al păcatelor mărăcini.
Tu-mi ești nădejdea, care mă ridică,
Puterea, care mă scapă de frică.
Mi-ai dăruit iubirea Ta, magnifică
Și mântuirea ce prin har purifică.

Când bate vântul şi-s aproape ruptă,
Mă-ncred în Tine şi-s gata de luptă.
Din lumina Ta, sufletu-mi se-nfruptă,
Tu ești cu mine, când valul mă înfruntă.
Nădăjduiesc în Tine și nu-s înşelată,
De braţul Tău puternic, eu sunt purtată,
Vrăjmașul, să lovească, nu poate niciodată,
Cuvântul Tău mi-e scut de fiecare dată.

Nădejdea în Tine, nu mi-e în zadar,
Pot fi liniştită, mi-ai dat odihna-n dar,
Mi-ai iertat păcatele, toate, prin Har.
Şi ai pus înaintea celui rău, un hotar,
Nu-l poate trece, căci dragostea Ta,
A-nvins dușmanul, pe dealul Golgota,
La cruce, ura învinsă de iubire...
Şi-a găsit sfârșitul, iar eu mântuire...
Amin!