Moartea e sfârșitul
Unor suferințe trecătoare,
De care e plin pământul;
Și adesea începutul
Altora mult mai amare
Care-s fără alinare.

Rana care nu se vede
Este rana cea mai grea,
Dacă nu poți cu iubire
Să-i aduci tămăduire,
Nici să nu te-atingi de ea
Ca să nu-i mărești durerea.

Natura femeiască
E greu de înțeles.
De aceea prea rar cântă,
Prea mult se frământă
Și suferă prea des,
În suflet mai ales.

Rătăcirea și căderea
Fiilor ieșiți din minți,
Care nu au înfierea,
Grăbesc moartea și durerea
Întristaților părinți
Ce cad zdrobiți în suferinți.

Căile nenorocirii
Duc mereu către-ndreptare.
Și roade bune s-ar culege,
Dacă omu-ar înțelege
Suferința ce rost are
În lumea aceasta trecătoare.
Amin.
(Duminică, 11 aprilie 2021)