Mai pune-un dor de Tine-n mine Doamne,
Mai mare, mai puternic, mai aprins,
Căci dorul după Tine nu mă lasă,
Să fiu vre-o dată eu în lupte-nvins.

Mai pune ca să am de veșnicie,
În pieptul meu un gol și-un gând mereu,
De ceruri, locul sfânt, de infinitul,
În care vom fi-n doi, sfânt Dumnezeu.

Mai fă să creasca-n mine-acea dorință,
De-a fi cu Tine sus în veșnicii,
Să pot să rabd ispitele ce-s grele
Să pot să tac până când Tu revii.

Să pot privi spre zarea-ndepartată,
Atunci când lupta este cea mai grea,
Să nu mă clatin vântul iar când bate,
Să fiu cum Tu ai fost aici cândva.

Mai dă nădejdei mele astăzi viață,
Să pot nadăjdui pân-la sfârșit,
Să văd aproape ziua întâlnirii,
Să cred că vine-ndat-un infinit.

Să nu o lași să piară căci Isuse,
Aici aș rătăci fără de ea,
Aș fi un fiu pierdut fără speranță,
Nădejdea vie eu de n-aș avea.

Mai pune-n mine Doamne bucuria,
A mântuirii care Tu o dai,
Și-n lunga alergare ce-i prin vale,
Aș vrea Tu lângă mine ca să stai.

Mai ține-a Ta privire înspre mine,
Sub ea voi fi mereu eu ocrotit,
Cu Tine doar de mână-n orice luptă,
Eu voi putea să lupt pân-la sfârșit.
Amin