Din câte toate-am auzit, din tot ce mi se spuse,
Am înțeles că un sfârșit, e azi... în vremi apuse.

Din toate ce am învățat, în viața mea pe cale,
Am întâlnit cu-adevarat, iubirea eu... în vale.

Din cât de multe am văzut, o singura lumină,
Mi-a arătat un început, și vremea cea senină.

Pe ea eu astăzi o urmez, căci doar de sus coboară,
Lumină locului ceresc, spre el sufletu-mi zboară.

Din câte-n față mi-au ieșit, de mine întâlnite,
Doar o prezență am simțit, din locurile sfinte.

M-a copleșit iubirea ei, și pacea negrăită,
M-a îmbrăcat cu haina sa, s-o am clipă de clipă.

Din câte zări se-arată azi, e un-adevărată,
Doar după ea poți Tu să fii, cerescule sfânt Tată.

Spre amăgire nu privesc, te vreau numai pe Tine,
Să nu mă pierd în loc pustiu, ascuns printre ruine.

Din câte toate-am cunoscut, doresc azi numai una,
S-ajung din mâna Celui sfânt, ca să primesc cununa.

E tot ce știu, e tot ce vreau, dorința nu mă lasă,
E-un foc aprins de-a fi în veci, în cer și eu... acasă.
Amin