Mi-e strigătul către Domnul, către Dumnezeul meu. Mi-e inima zdrobită... cu ea strig neâncetat. Când trec prin vale îl strig... știu ca mă aude căci și adâncurile sunt a Lui.
Îmi strig cântarea zorilor, îmi ridic mâinile în zi și noapte. Privesc peste munți... văd izbăvirea și doar aștept.
Bunătatea Lui nu s-a sfârșit, nici dragostea Lui nu are margini, răbdarea Lui n-a obosit... nu-l ispitesc. Aștept în tăcere.
El îmi deschide drumul printre ape, El îmi luminează noaptea, îmi aduce razele ca să urc ca roua dimineața... ce minunate sunt lucrările Lui.
Chiar dacă curg norii... nu mi-e teamă, chiar dacă se cutremură pământul, nu mă tem. Aștept.
Cu brațul Său a izbăvit poporul, cu brațul Său m-a izbăvit pe mine.
Din lanțuri nevăzute m-a eliberat, ca să zbor. Cine mă poate opri?
Sunt liber să aștept.
Dreptatea Lui mi-a făcut dreptate, să pot fi ca El, cine mă poate opri?
Mi-e inima bucăți dar fiecare bucată bate pentru El.
Nu mi-e teama de umbra morții căci am cunoscut-o pe ea... ce îmi poate face o umbră?
Dumnezeu nu și-a oprit îndurarea, nici nu a uitat făgăduința. El o va împlini după așteptarea mea. Aștept.
Mi-e temelia așezată pe munții cei sfinți, El ia aminte la rugăciunile mele, a îndepărtat răul de la mine și m-a pus la adăpost.
Am făcut legământul cu iubitul meu, e doar Unul sub ceruri. Mi-e dragostea un cântec... cântând îl aștept. El este fala mea, e desfătarea inimii mele. Cu El mă laud cu inima și... aștept.
Va porunci să se oprească întristarea și mă va umple de bucurie. Doar aștept
Amin