S-ajungă strigătul la Tine doresc, căci mijlocul oaselor îmi este slăbit, mi se topesc ca ceara sub foc, ca zăpada sub soare.
Zilele trec prea iute, departe sunt de Tine, mă ofilesc ca floarea, mi-e geamătul adânc, o Doamne ridică-mă.
Asculta-mă degrabă, căci mă pierd ca aburul, mă înghite pământul uscat... sunt un nimic.
Apără-mă de săbiile ascuțite ale morții... să nu sângerez... Iubite...
Să fiu vreau cu Tine,
Să fii vreau cu mine,
Să pot să fiu bine,
Și-n ziua de mâine.
De limba fricii ține-ma departe Dumnezeu... da... Dumnezeul meu.
Nu mă lepăda... nu te mânia... chiar de mă cutremură privirea Ta... nu mă uita.
Mi-e inima mâhnită, cu ea te strig, uită fărădelegea, privește-mă, privirea Ta mă mângâie... mă alină.
Inima mi-e fierbinte, fericește-mă, nu vreau să mai tac, nu-mi ține nelegiuirea, primește-mă. Vai de mine... sunt nimic.
Străinii îmi iau vlaga, ia-i din fața mea Doamne. Apasă mânia Ta peste ei.
Am parte de durere căci răutatea îmi dă târcoale dar eu mă încred în Tine, înconjoară-mă cu îndurarea Ta.
Te voi binecuvânta în orice vreme, deschide-mi gura să mă desfătez în lauda pentru Tine.
Scapă-mi sufletul ca celor ce se încred în Tine.
Du-mă pe stânca înaltă să-mi fii mai aproape, să fiu mai departe de-adâncul de prăpastie.
Scapă-mă.
Amin