De ce spune Pavel că taina evlaviei-i mare?
Când Domnul cere, s-o avem în comportare
Că-i capital folositor-n viață, în orice privință
Pentru creștini ce-și trăiesc viața-n credință.

Evlavia-i trăsătură de caracter, oricărui credincios
Cu viața pioasă, cu respect și ascultare de Hristos
Ce-și are în toate, dependența de Dumnezeu
Și se ferește-n toate să facă cuiva vreun rău.

Evlavia e o trăire sfântă, pe-a credinței cale
Nu izvor de câștig, a unor stăpâniți de lăcomie
E câștig pentru om, doar însoțită de mulțumire
Omul, n-a adus nimic-n lume și nu duce la plecare.

Dimpotrivă, de privim evlavia ca izvor de-îmbogățire
Vom ajunge rău, cădem în ispită, în laț și nesăbuire
Pofte vătămătoare ce aduc prăpăd și aduc pierzarea
Să nu cădem, să căutăm neprihănirea și evlavia.

Evlavia, să nu ne fie ca norul de dimineață
Ca roua după o noapte întunecată de ceață
Ce se trece când raza de soare răsare fierbinte
Și iară-i evlavia uscăciune, la orice încercare vine.

Când ești om evlavios, ții seama să fii cuvios
În trăirea credinței după Învățăturile lui Hristos
Dacă roadă Duhului, virtuțile sfinte le-împlinești
Duci o viață sfântă și în toate evlavia trăiești.

Dacă împlinești cu fapta credința ce porți
Și unești răbdarea cu dragostea de frați
Iubindu-i pe toți oameni la fel fără părtinire
Vei avea buchetul de virtuții ce lucrează rodire.

Evlavia, are făgăduința vieții de-aici și viitoare
Dar cei ce vor să trăiască în ea, suferă prigoane
Mulți sunt și azi prigoniți pentru trăirea-n evlavie
În țări totalitare și musulmane își pierd chiar viețile.

Evlavia-i virtute mult evidențiată-n Scriptură
Cuvintele nu-s de-ajuns s-o descriem în statură
Este rar întâlnită așa cum o descrie Biblia
Și nu se primește; doar frecventând biserica.

Mulți au o formă de evlavie, tăgăduindu-i puterea
Să ocolim asemenea oameni ce-și falsifică starea
Evlavia trebuie cultivată; și nu prin basme băbești
Ci întăriți în cuvântul adevărat și nu în povești.

Omul evlavios, fuge de orice lucruri păcătoase
Și urmărește altele curate, ce-i aduc foloase
Ea, nu se găsește în certuri și cercetări fără rost
Nici în clevetiri, bănuieli și pizma omului orgolios.

Când trăiești printre oameni evlavioși devii așa
Trăind ca ei ți se va transmite și ți-e evlavia
Evlavia din interior, se exprimă prin fapte în exterior
Și-atunci se vede că evlavia are putere de cuceritor.

Evlavia nu-i doar caracteristica celor în vârstă
Ci e trăsătură de caracter și educație aleasă
Prin nașterea din nou, omul devine evlavios
Primind un caracter frumos ca a lui Hristos.

Ea se potrivește și la cei tineri în trăire
Oriunde se află, la școală sau altă ocazie...
Pot să trăiască în orice împrejurare evlavioși
Să arate că-s de tineri, Lui Isus credincioși.

Nu ne naștem evlavioși, dimpotrivă în păcat
Și fiecare are nevoie, din păcat să fie salvat
Dacă devii creștin, indiferent slujba ce-îndeplinești
Evlavia e complimentul mare, ce poți să primești.

Omul evlavios caută relații profunde cu Domnul
Nu prețuiește superficialitatea, ci a fi-n adevărul
Doar mersul la biserică și-a face o slujbă oarecare,
Nu demonstrează evlavie și viață trăită cu valoare.

Orice trăsături ai, fără evlavie n-au valoare
Ea nu-i opțiune spirituală oferită cu selecție
Fiecare creștin trebuie să trăiască-n ea cu silință
Fiind echipat cu ea, trăiește o viață de pocăință.

Evlavia e taină ce-i ascunsă în Dumnezeu
Ți-o descoperă, de vrei să trăiești în ea mereu
Numai atunci vei înțelege care-i taina evlaviei
Altfel nu vei descoperi nestemata valoare a ei.

Viața evlavioasă e centrată pe Dumnezeu
În frică, dragoste și dorință de-a fi în harul Său
Să ne dedicăm viața, în trăire pentru Dumnezeu
Și la răpire va lua pe cei evlavioși, în cerul Său.