Patima Domnului(ı)
( cina cea de taina)

Ucenicii pregătiră
Toti, odaia cea de sus
Căci urma ultima cină
Cu iubitul Domn İsus

Pregătiră dinainte
Dar ei asta nu stiau
Masă mare pentru toti
Pastele sărbătoreau

Picioarele le-a spălat
Si la toti El a slujit
Amintindu-le din nou
De ce-n lume a venit

Frânge Domnul pâinea
Le-o împarte si le spune
Voi mereu să faceti asta
Si să v-amintiti de Mine

İa si vinul, ia si pâinea
Si le dă la toti să mânce
Asta-i trupul si-al Meu sânge
Ce am să mi-L vărs pe cruce

La Cina cea de taina
Nimic n-ai tăinuit
Nici chiar pe acela
Ce-n bani Te-a pretuit

Iată cel ce-ntinde mâna
Si mănâncă răbdător
Nu va trece multă vreme
Si s-a face vânzător

Dar toti aveau o ceață
Nimic nu pricepeau
Oare sunt eu, oare sunt eu
Cu totii se-ntrebau

Si-apoi Petru se-nfioară
-Doamne, fie ce a fii
Eu de Tine nu mă las
Împreună vom muri

Petre, Petre, zice Domnul
Iată, zici acum așa
Însă când cântă cocosul
De Mine te-i lepăda

Sosise ceasul cel sortit
Si o -ntristare mare
Atuncea L-a cuprins
Si-a mai tinut o cuvântare:

-Si-acum dar, cea mai mare
Porunca vreau să stiti
Asa cum v-am iubit
Si voi, aș vrea să vă iubiti Amin!