Măslinele erau tescuite:
Și untdelemnul cel curat
Curgea din roadele zdrobite,
Ce, astfel, viața și-au încununat.

La primul stors, cu bucurie,
Se colecta uleiul cel mai sfânt:
Cel pentru ungere-mir cu tămâie,
Pentru-Adonai, cum scrie în Cuvânt!

Cu mir sfânt a fost uns altarul
Și vasele de jertfă și tot Cortul,
Erau consacrați regii și tot clerul;
Leprosul vindecat l-a uns preotul!

A doua tescuire, mai din "turtă",
Era pentru consumul omenesc:
Pentru mâncare și cosmetică:
Unși cu ulei, obrajii frăgezesc!

Dar și bolnavi, răniți, ca cel salvat
De-acel milos samaritean,
Erau atinși cu vin, ulei banal;
Însă Cuvântul e suprem balsam!

Ulei rămas „cu drojdii” din măsline
Era de ars în candele, în noapte:
Deci, torța ta în sus s-o ții, creștine,
Și întunericul îl vei răzbate!

Primește, Isuse, zdrobirea dintâi,
Și unge-mă cu uleiul divin!
Cu mine, Duh PreaSfânt, să rămâi!
Fecioară-nțeleaptă să devin!

Untdelemn în candelă s-adun:
Fapte sfinte, făcute-n lumină;
Să nu Te uit în somn, Doamne bun!
Să fiu răpită la Tine-n grădină!