De ești căzut în lacrimile-amare,
De-ți este azi suspinul hrana ta,
De bate deznădejdea să-ți aducă,
O mare clatinare... n-o lăsa.

De ești lovit de gurile deșarte,
Ce lasă numai răni în urma lor,
De-ți sunt a tale aripi astăzi frânte,
Să nu te-oprești o clipă tu din zbor.

De ești străin și singur tu pe lume,
De cei din jurul tău azi părăsit,
Tu nu uita... de Cel ce ți-a dat viață,
Ai fost... mereu vei fi, cel mult iubit.

El este lângă tine-n orice vreme,
De nimenea tu teamă să nu ai,
Sub norii grei, furtuna grea sau valuri,
Vei birui cu Domnul dacă stai.

De ești pe drum sub pietre aruncate,
Credința să îți fie scut mereu,
Cândva tăcea umil sub pietre multe,
Un Fiu de Împărat... de Dumnezeu.

Nimic nu l-a întors... doar înainte,
Privea răscumpărând al Său popor,
De-atunci și pentru tine este Domnul,
De ape limpezi pe pământ izvor.
Amin