Deschid azi cerul să-ți vorbesc,
M-aplec din slăvi divine,
Vreau să îți spun că te iubesc,
Privesc mereu spre tine.

Îți știu durerea ce o ai,
Ascunsă în cămară,
Dar Eu mai știu... dorința ta,
Ea înspre Mine zboară.

La tine strig suflet iubit,
Căci vreau să-ți spun Eu ție,
Că te-am ales să fii al Meu,
O-ntreagă veșnicie.

Să nu te temi chiar de e greu,
Cu tine sunt pe cale,
Chiar dacă treci adeseori,
Tu suflete prin vale.

Îți stiu și apărarea grea
Ce-adesea te apasă,
Îngrijorarea ce pe drum,
Copile nu te lasă.

Și astăzi vreau ca să îți spun,
Privește doar spre Mine,
Din ceruri Eu... cobor acum,
Și sunt chiar lângă Tine

De mână Eu te țin mereu,
Săgețile când zboară,
Sunt scutul tău din zori de zi,
Dar și în zori de seară.

Eu lacrimile ți le strâng,
Ce tu le verși ascunse,
A tale strigăte... să știi,
La Mine sunt ajunse.

Tu în picioare să rămâi,
În vremea cea din urmă
Eu te-am ales ca tu să fii,
Păzit în a Mea turmă.

Slujește-mă neăncetat,
Căci iată... se arată,
O clipă ce de tine azi,
E mult ea așteptată.

Ascultă glasul Meu de sus,
Îți dau înviorare,
Să nu fii trist... îndată vin,
S-aduc o înălțare.

Să nu te temi de ce auzi,
De cele ce-s venite,
Sunt vremurile ce au fost,
Prin sfinți cândva vestite.

La cerere aminte-am luat,
Și grelele suspine,
Să știi... le voi înlocui,
Cu bucurii divine.

Tu suflete umil rămâi,
La poala crucii Mele,
În voia Mea... în placul Meu,
Și-n vremurile grele.
Amin