Privesc spre cerul înstelat, e luna ce veghează,
Un cer senin și luminat în noapte ne frapează
Totu-i senin și este calm, așa-i noaptea senină,
Privesc în zare și aștept ca Mirele să vină.

Speranța mea renaște iar, când tot privind spre aștrii
Văd clipurind și arzând chiar printre norii albaștrii,
Cerul încununat ne pare de razele de soare
Ce par că sunt văpăi ce ard la mare depărtare.

E răsăritul ce sublim apare dintr-o dată
Ca să înțeleagă cel ce-i trist că nourii mai pleacă
Așa sunt eu, acum m-agăț, m-agăț cu disperare
De tot ce văd și scriu un vers că inima mă doare.

Când totul pare întunecat și par mai disperată,
Privesc afară în asfințit să văd căldura toată
Căci soarele când se retrage, luna apare în zare
Și astfel un mesaj primesc doar de încurajare.
Emilia Dinescu