E-atâta suferinţă-n lume
Şi-atâtea lacrmi curg şuvoi
Că-n mine duhul se-nfioară
Şi gândurile-ncep să doară
Şi-aş vrea să strig: Ce e cu voi?
De ce-aţi uitat ce-nseamnă pacea
Şi de iubire aţi uitat?
Nu mai priviţi cu dor spre cer
Şi-n traiul fad şi efemer
N-aţi mai primit şi n-aţi mai dat
Măcar un strop de fericire,
Măcar o vorbă de alint
În noapte n-aţi mai fost lumină
Şi-aţi mers pe drumul cel cu tină
Plin de iluzii care mint
Şi văd în jur atâta teamă
Şi-atâtea chipuri ca de lut
Şi-atunci mă rog: , , Mai lasă Tată
O ploaie binecuvântată
Mustind iubirea ce-am pierdut! , ,

Vulcan-02-07-2023
Mary