Inimă oarbă!

Era o dată un băiat
Ce-a cunoscut o fată
El era orb, dar o iubea
Dar n-a vazut-o niciodată

Iubirea lor curată
Pentru nimic nu si-ar fi dat
Că însăsi Dumnezeu
I-a binecuvântat

Tecură anii peste ei
Si hotărât s-au cununat
Si Dumnezeu în mila Lui
 Doi copilasi le-a dat

 Ea, iată că citi Scriptura
 Într-o zi pe înserate
Si văzu: iubeste omul
Nu cu vorbe, ci cu fapte

Mai târziu vine sotia
Degrabă să-i vestească
Că-a găsit un doctor bun
Ce vrea sa-l tămaduiască

În bucuria fără de hotar
Se pregătiră amandoi pe dat'
Se prezentaseră la un spital
Unde fusese operat

İar când deschise ochii, el țipă
Trăgândusi mâna lui din a ei mână
-Cum îndrăzniti în prima zi
În ochii mei, să puneti o bătrâna?

Ea-ntoarse capul ca să plângă
De vorba aceia, de misel
Da-si aminti că nu mai poate
Că ochii ei, erau la el

Căci neagra ceată de pe ochi
Îi coborâse-n valuri în inimă
Văzu atuncea lângă pat
Pe-a lui iubită ca pe o străina