Privesc edenul stelelor în noapte
Cu poarta deschisă, câtă splendoare!
Nu sunt izgonite, n-au fost blestemate
Pentru că ele stau în ascultare.

Nu-și aleg traseul, curg pin vad săpat
De Stăpânul lor înțelept, El știe,
El le-a pus în gură un susur curat,
Universul cântă, ce armonie!

Cu ce e oprit un șarpe va veni,
Ce-i o toleranță? O, sărmană stea!
Discordanțe, haos, regrete târzii,
Nu vei fi iertată, n-ai o Golgota.

Se vor face sul, răsucite toate
Vor arde ca o coală de hârtie,
Neascultarea, o cale spre moarte,
Pe bolta nopții, eden mărturie.

Stelele în noapte privesc spre Pământ
Scăpărând din ochi în gelozia lor,
Un eden de-altare, luminoase sunt!
Golgota, iertare, Un Mântuitor!