Pe-altarul rugăciunii adesea ai adus
Cereri cu dor fierbinte s-ajungă-n ceruri sus,
Slăbit și ostenit privești spre cer și-acum
Și te întrebi, tu oare, răspunsul e pe drum?

De zăbovește azi, El, Domnul, știe
De ce încă amână rezolvarea ca să vie,
Să crească-n rugă dorul, să curețe izvorul,
Să vezi că doar Isus îți este Salvatorul.

Nu fii ca Saul, frate, în a sa așteptare,
Când se-apropie solul să faci altă lucrare,
Să nu îți pierzi răbdarea când Domnul a vorbit,
Căci nu lasă vreo vorbă, ce-a spus a împlinit!

Privește la Ilie cum ne vorbește azi,
Mai roagă-te și-apoi spre ceruri să privești
Un nor se va ivi și-n seceta ce ești,
De-n Domnul te încrezi, cu El tu biruiești!

Fă ce poți tu și-așteaptă, căci Domnul te aude,
Dar nu lăsa răbdarea în luptă să se curme,
Rămâi mereu pe stâncă și crede tot mereu,
Și-atunci când Domnul tace aude glasul tău.