Omul cel de omenie
Crede celui ce-i la fel.
Numai necinstitul crede
Că Dumnezeu e sus, nu vede,
Că toți oamenii-s ca el
Hoț, mincinos și infidel.

Nu-ntreba dacă i-e foame
Celui care-ți vine-n casă,
Dacă dai cu bucurie,
Nu contează ce-o să fie.
Pune-i ce voiești pe masă
Și fă-l să se simtă ca acasă.

Și-l îmbie să mănânce.
El va face ce-o să știe.
Cine-ntrebă înainte
N-are dragoste fierbinte,
Nu dă bucuros, ce-mbie
N-o face cu deplină bucurie.

Să-ți uzi întâi grădina ta
Cu tot cu pomii cei de soi,
Apoi să vezi de-a altora,
Dacă poți a te-ndura.
Să-ți mături curtea ta și-apoi
Să vezi de-al altora gunoi.

Mai dulce e oțetul dat
Ca mierea cumpărată.
Chiar și puținul dăruit
E la Domnul binevenit,
El nu piere niciodată
Și-n cer o să ai răsplată.
Amin.
(Joi, 15 octombrie 2020)