Trăim niște vremuri funeste,
Cu multe cărări înspre hău,
Obloane s-au pus la ferestre
Și totu-i din rău spre mai rău.
Ascunsă-i lumina în toate,
Nu-i har și nici pace, doar stres,
O, Doamne, Te rog, de se poate,
Trimite Tu semne, mai des!
Te rog să dai lumii mustrarea,
Chiar dacă e greu de-acceptat,
Să urle talazul și marea
Și cetina verde de brad,
Să țipe-n-nălțime cocorii,
Să plângă izvoarele-n prund,
Pe om să-l cuprindă fiorii,
Să creadă în Tine profund!
Se dau zi de zi legi stricate,
În care Tu, Doamne, n-ai loc,
Conduși suntem de surogate,
De dogme ce-s bune de foc.
Ne spun că nu-i bună credința
Lăsată de-ai noștri străbuni,
Perturbă întreagă ființa,
Aceste idei de nebuni.
Se calcă-n picioare Scriptura,
Iubirea-i stâlcită-n context,
Predomină sexul și ura,
Isus nu mai e un pretext.
Baali peste tot, Astertee,
Dezmăț și molimi și război,
Creația e-acum epopee,
O, vino, Preasfinte, la noi!
Revarsă-Ți iar Duhul din slavă
Așa cum a fost în vechime
Și curăță omul de-otravă,
Să fie ca la Cincizecime!
Să-l umpli cu temere sfântă,
Cu dragoste și cu umilință,
În inima lui Tu cuvântă
Și-ndreaptă-i căzuta ființă!
Tu, om ce-ai aici doar o vreme,
Privește spre ceru-nstelat,
Te-mpacă cu Domnul, te teme,
Căci timpul aici s-a scurtat!
Curând vei sfârși alergarea,
Spre ce veșnicii vei pleca?
Acceptă prieten salvarea,
Ce Isus vrea-n dar să îți dea!
10/07/2023, Barcelona- Lucica Boltasu