Frumusețea de două feluri existența
Una lăsată de Domnul omului în esență
Cealaltă, cea formată de dibăcia omului
Ce-i iute trecătoare, conformă prețului.

Dar nu toți înțelegem la fel Frumusețea
Unii-s mulțumiți cum sunt dăruiți la nașterea
Alții nu-s mulțumiți niciodată cum arată
Cheltuiesc sume mari pentru a fi schimbată.

Cum o dă Dumnezeu, e cea mai reușită
E naturală și nu trebuie mereu prelucrată
Dar oamenii adaugă mereu ceva la ea
Și n-o fac mai plăcută orice ar machia.

Pe pământ nu-i Perfecțiune în frumusețe
În compușii ființei umane, în a sufletului finețe
Trupul și sufletul în frumusețe, nu pot fi separate
Unul urât și altul frumos, nu-s grații de sus date.

În orice lucru și ființă e ceva frumos de văzut
Dar nu tot ochiul, ca să vadă aceasta e format
Frumosul e relativ pe lume, nu-i la toți la fel
Nu e frumos, frumosul, ci ce vede fiecare-n el.

Prețul frumuseți, deseori în educație constă
În a Domnului cuvânt și mulțumind celui ce o dă
Când iubim viața vedem frumosul în toate
De la firul de iarbă la mărețele stele și planete.

Dumnezeu a creat omul frumos dar nu desăvârșit
Cu atributul de-a crea și el frumosul dar limitat
La ce creează omul putem spune frumos dar nu perfect
Numai Dumnezeu poate crea ceva desăvârșit.

În ce a creat Dumnezeu se vede frumosul în toate
Se vede perfecțiunea, a adăuga ceva nu se poate
Prețul frumuseți nu constă, de ce am putea plăti?
E darul lui Dumnezeu, o dă oamenilor pentru a fi.

El lasă Frumusețea în sublimul și simplitatea ei
Celor ce știu s-o prețuiască, așa cum sunt ei
Fiecare vârstă are frumosul ei ce trebuie văzut
De la copilul din fașă la Bătrânul cu păru-i cărunt.

Frumusețea nu se poate descrie în cuvinte
De niciun filozof, are calități ce nu-s definite
Un abstractul ce n-are cuvinte care-L explică
O entitate, de Dumnezeu dată omului ca ființă.

Omul definește Frumusețea cu ochii ce-o vede
Dar egoismul și ochiul rău mereu o pervertește
Amprenta divinități se vede în tot ce-a creat
Asta-i Frumusețea ce trebuie văzută-n adevărat.

Dacă înțelegem, Frumusețea desăvârșită în ceva
Trebuie asociată cu divinitatea, doar El o poate crea
Nu toată lumea vede, nu toți au ochiul format
Să-L vadă pe Dumnezeu unde-i de identificat.

Unii au biologicul asfixiat de artificiale aparențe
Alegând vulgaritatea, urâtul și promiscuitate
Înfățișări imorale și provocatoare ochiului unora
Neînțelepți și neștiutori în ce privește Frumusețea.

Improvizațiile sufocante pervertesc Frumusețea
Nu au realitatea estetică ci urâtul și vulgaritatea
Omul pendulează între frumosul pur și artificial
Artificialul e tot mai frecvent înlocuind realul.

Frumusețea pentru suflet, e ca oxigenul la plămâni
Dar e atrofiat de păcat, pătat prin tot ce vrem a fi
Dacă Frumusețea artificială e prețuită de lume
C-ea de la Dumnezeu n-are preț, e nedefinită.

Dacă urâtul exterior îl putem artificial asana
Cel interior numai Dumnezeu Îl poate curăța
Orice frumusețe își are prețul pe lumea aceasta
Când o dă Dumnezeu, artificialul n-o poate egala.

Doamne deschide-ne ochii ca să vedem bine
Să putem deosebi frumosul lumii de cel de la Tine
Dă-ne discernământ duhovnicesc, de sus venit
Ca tot frumosul de la Tine, de toți să fie prețuit.