Se-aud suspine în popor,
Din zări îndepărtate,
Un murmur greu, 'năbușitor
Strigând că nu-i dreptate!

E grâul din sfântul ogor
Ce-i stă-n coaste neghina,
Sunt oile ce n-au păstor
Să judece pricina,

Sunt cei ce sunt mai apăsați,
Ne-ndreptățiți în toate
De unii care își spun frați,
Dar care merg spre moarte.

Aceștia, fac ce e nedrept,
Înșeală și apasă;
Sunt cei care se bat în piept
Că-s tari. Și nu le pasă

De cei din jurul lor, smeriți
Ce caută armonia,
Deși spun că sunt pocăiți,
Domnește-n ei mândria;

Ei sunt neghina din ogor
Ce fac să se-ofilească
Iubirea, pacea din popor,
Și dragostea frățească.

Deși, cei puși peste popor
Datori sunt să cunoască
Dreptatea-n judecata lor
Și să nu părtinească,

Chiar ei adesea asupresc
Pe cel fără de vină... !
Câți oare nu se poticnesc
Pe cale și suspină?

Ce-i drept, mergând la seminar
Nu-nveți să faci dreptate;
Aceasta-o face Sfântul Dar
Cu-acei cu mâini curate,

Cu-acei ce stau veghind în post
Ca să nu-i prindă somnul,
Plătind al curăției cost,
Ei Îl slujesc pe Domnul,

Nu interese omenești,
Sau lucruri trecătoare...
La-acei ce sunt duhovnicești
Dreptatea stă-n picioare!

Căci Dumnezeu, care e drept,
Nu poate să privească
Pe cel viclean și ne-nțelept
Ce-i place să trăiască

În nedreptate, urâciuni,
Mințind, furând pe alții,
Scăldându-se în spurcăciuni,
Și dezbinând toți frații;

-Își vor culege roada lor-
Umblarea lor lumească
Va sta deasupra ca un nor
Ca să-i învinuiască!

Caci nu prin rele propășești
Spre o viață bună,
Ci lucruri bune când zidești
Comoară-n cer se-adună!

Dacă te lupți pentru-adevăr,
Pentru dulcea dreptate,
Să porți un jug pe-al tău umăr
Și să ai mâini curate,

E darul cel mai prețios,
Comoara cea mai mare!
Să te asemeni lui Hristos
În umblet și purtate,

Iubind dreptatea, căutând
S-o împlinești în toate,
Vei fi chemat de Cel Preasfânt
În Veșnica Cetate!

Căci doar cei drepți vor moșteni
Cereasca-Împărăție
Și cu Hristos vor străluci
În anii cei o mie!

Nu va mai fi vreodată loc
De crunta nedreptate,
Ci vor fi mistuite-n foc
Trăirile pătate.

Dreptatea Însăși va domni
Peste întreaga zare,
Iar cei ce-au fost a Ei copii
Își vor găsi salvare!

Nedrepții, lacomii avari
Vor fi lăsați afară,
Căci nu mai e loc de tâlhari
În dulcea Primăvară!

Ce-i rău curând se va sfârși,
După cum spune Cartea...
Un singur lucru va domni
În Univers: Dreptatea!

Amin!