Nu-ntrerupe niciodată
Pe acela ce-ți vorbește
Și îți deslușește calea.
Nu-ntreba decât aceea
Ce mai bine-ți limpezește
Și ceea ce știi că-ți folosește.

Nu răspunde decât ceea
Ce se cere, cât e bine.
Prostul face chiar contrariul,
Cere-n nesfârșit detaliul
Și-și arată ce-i în sine;
Dar aceasta e rușine.

Drumul pân’ la faptă
Este cel mai lung.
Mulți rămân la vorbe,
Nu rezistă-n probe
Și nu mai ajung,
Repede se frâng.

Sfatul cel mai bun e-acela
Cu mai scurtă vorbă dat.
Sfatul scurt e calea dreaptă,
E formula înțeleaptă.
Știi ușor ce-ai de urmat
Și poți fi binecuvântat.

Vorbește numai ce te-nvață
Înțelepciunea cea de Sus!
Și încetează-a ta vorbire
Când nu mai simți călăuzire
Și nu mai ai nimic de spus
Ca din partea lui Isus.

Proștii nu știu nici să râdă,
Nici să plângă cumpătat.
Când plâng urlă, când râd zbiară,
Parcă-ar fi singuri în țară.
Ba se ceartă, ba se bat
Și se fac de vorbă-n sat.

Ori de una, ori de alta,
Înțeleptul știe-n sine
Marginea care-l oprește:
De la ce nu se potrivește
Și de la ce nu se cuvine
Unei comportări creștine.

Înțeleptul nu va spune
Tot ce el gândește,
Pentru-a nu îi dăuna
Însă va gândi întruna
Cum se potrivește
Tot ce el vorbește.

Când soția e tăcută,
Amândoi sunt fericiți
Și se bucură în El.
Casa-ntemeiată astfel
Are stâlpii neclintiți
Pe Preasfântul Miel.
Amin.
(Vineri, 5 februarie 2021)