Mari sunt lucrările lui Dumnezeu,
Cercetate de toți cei ce le iubesc.
Pe El Îl voi slăvi cu dragoste mereu
Și viața mea cu El vreau s-o trăiesc.

Ale Lui lucrări mărețe eu le-am auzit.
În casa părintească, văzut-au ochii mei
Când tatăl meu între noi rămase mut,
Nici să scrie, să gândească nu avea idei.

O lună și jumătate spitalele-am colindat,
Sperând cumva să găsim o rezolvare
Și mulți medici pe tata l-au consultat,
Însă doar cu părerea și-au dat fiecare.

Spuneau că pe creier a suferit un șoc,
Nu ne dădeau speranțe că se va face bine.
Ziceau că nu va mai putea vorbi deloc
Și cât va mai trăi, așa mut va rămâne.

Dar mare era pentru noi toți minunea,
Totdeauna când ne plecam la rugăciune,
Tatăl meu prin Duhul Sfânt vorbea,
Dar nu românește, ci-n alte limbi străine.

S-a împlinit cu el Cuvântul din Scriptură,
Duhul Se ruga, deși mintea-i era fără rod.
Duhul Sfânt Se folosea atunci de gură
După sfântă voia Lui în acest mod.

Încurajați fiind și frații de această minune
Au intrat mai mulți cu noi în mijlocire.
Domnul, că-l va vindeca, într-o zi ne spune.
Și l-a vindecat deplin în marea Lui iubire.
Amin.
(Miercuri, 20 octombrie 2021)
Emanuel Bertea – Din Lumina Vechilor Cărări