Orișicum ar fi copilul,
El părinților li-e drag.
Și-atunci când pentru dânsul
De multe ori îi prinde plânsul
Și multă suferință trag,
Ei totuși îl așteaptă-n prag.
O, dac-ar cunoaște fiul
Cât de mult e el dator
Celor care pentru dânsul
Și-au dat lacrima și plânsul,
Și-au ars toată viața lor,
Ca să aibă-un viitor.
Cel ce-și face datoria
Numai pentru că-i silit,
Încă n-a ajuns să aibă
Dragostea ca sfântă salbă
Și cugetul desăvârșit
E-un creștin pipernicit.
Numai cel care și-o face
Fericit și bucuros
Este în credință tare,
Dovedește-un cuget care
I l-a luminat Hristos
Și-i ostaș victorios.
Amin.
(Sâmbătă, 24 octombrie 2020)