Pocăință

Mi-e scârbă azi Părinte Sfânt
De faptele-mi murdare
De vorbele rostite-n vânt
De gândurile-mi care sunt
Atât de schimbătoare.
Te-am supărat adeseori
Când nu Ți-am dat crezare
Și-am meritat de-atâtea ori
Să mă condamni, să mă cobori
Spre veșnica pierzare.
Când gândul mi-a fost îndreptat
Spre lucrurile firii
Când vocea nu Ți-am ascultat
Ca să-mi arăți n-am meritat
Comorile iubirii.
Cu vorba când nu Ți-am adus
Ce meritai: slăvire
N-am meritat ca să fiu dus
Pe brațul Tău cel Sfânt Isus
Spre țărm de fericire.
Când fapta mea Te-a supărat
Nereflectând lumină
Și înspre Tin' nu m-am uitat
Ca să-mi arăți n-am meritat
Privirea Ta senină.
Aș vrea să fiu Isus acum
Ce n-am fost niciodată
Din Calea pe-al iubirii drum
Aș vrea ca pașii-mi nicidecum
Să nu se mai abată.
Și-aș mai dori smerit și blând
Isuse după Tine
Să calc pe urmele-Ți oricând
Prin fapte, vorbe și-orice gând
Ajută-mă pe mine.
Ajută-mă să-Ți mulțumesc
Doamne pentru-ndurare
Ajută-mă să îndrăznesc
În față iar să Te privesc
Dar vreau în ascultare.
Ajută-mă să mă-ngrozesc
De tot ce-a fost odată
Aș vrea azi să mă pocăiesc
Și-apoi cu Tine să pornesc
Pe Calea Ta curată.