Nu iubi lumea

Omule creat din tină
Cu suflet nemuritor
Din a cerului lumină
Unde-alergi nepăsător?
Care îți este menirea
Alergând pe-acest pământ?
Iubești tu Dumnezeirea
Sau păcatul ce te-a frânt?
Iubești lumea de păcate
Care mult te-au amăgit
Să le-accepți pe rând pe toate
Vrând ca să fi fericit,
Sau dorești eliberare
Dintr-al lanțului păcat
Căutând pe veci salvare
La Domnul ce te-a creat?
Dragul meu azi te gândește
Ce-ai dorit, ce vrei acum
Chiar de lumea te dorește
Nu te-abate pe-al ei drum.
N-alerga spre-a ei plăcere
Căci e totul efemer
Nu vei găsi mângâiere
Printre lucruri care pier.
Dacă vrei azi fericire
Sincer în inima ta
Îndreaptă-ți a ta privire
Spre Cel ce Ți-o poate da.
El Ți-a dat ție suflare
Și-o menire pe pământ
Să trăiești în ascultare
De Cuvântul Lui cel Sfânt.
A venit să te salveze
Murind pentru vina-ți grea
Cheamă-l să-Ți descătușeze
Inima, ființa ta,
Ca să poți în umilință
Să-l iubești neîncetat
Cu întreaga ta ființă
Pe Cel care te-a salvat.
Lasă lumea ce dorește
Ca să fi prizonier
Vino, Domnul te iubește
Și vrea să te ducă-n cer,
Căci lumea cu-a ei plăcere
Va trece ca și un nor
Doar Isus dă mângâiere
Pentru vecii vecilor.