Nebunia

De la început de lume
De când nu a ascultat
Omul s-a-ndreptat anume
Cu fața înspre păcat.
A ales să nu mai fie
Dependent de Cel Preasfânt
Prima mare nebunie
Săvârșită pe pământ.
Ea a fost mamă la toate
Multe alte nebunii
Care-au născut răutate
Printre părinți și copii.
Nu-s cuvinte să descrie
Felul cum s-au comportat
Oamenii ce-n nebunie
Au urmat al lor păcat.
Păcatul e nebunia
Cea mare de la-nceput
Căci a pierit armonia
Din grădina de demult.
S-a dus binecuvântarea
Din prezența Domnului
Și-a venit înstrăinarea
Prin păcatul omului
De-atunci orișice ființă
Roabă-a fost celui viclean
Alegând cu necredință
Amăgirea lui Satan.
N-ar fi putut niciodată
Nimeni să fie salvat
Din robia blestemată
În care toți am intrat
Dacă-n marea-I îndurare
Tatăl Sfânt n-ar fi trimis
Pentru a noastră salvare
Pe Fiul demult promis.
A venit Biruitorul
Să ne scape de păcat
El ne este Salvatorul
De-l dorim cu-adevărat.
Cu El avem izbăvire
În inimă de-l primim
De a poftelor pornire
Răul să nu-l mai dorim.
Pân' la capăt pe Cărare
Pe drumul îngust și drept
Să pășim în ascultare
De-al nostru Domn înțelept.