Cimitirul și parcul distractiv, sunt în același oraș
Stadionul și spitalul-s, așezate pe strada aceeași
Tragedia și Comedia se joacă pe aceeași scenă
Bucuria și Tristețea ne însoțesc spre viața eternă.

Uneori suntem încruntați, cu frunțile încrețite
Alteori zâmbim, în funcție de evenimente trăite
Uneori suntem triști, dăm din umeri a neputință
Alteori suntem veseli și zâmbim plini de viață.

Ăsta este echilibrul vieții ce trebuie să trăim
Uneori suspinăm descurajați, alteori zâmbim
În viață avem multe motive de Tristețe și suspin
Dar și motive de bucurie, când Fericiți zâmbim.

Stăm de multe ori și privim suspinând în jur
Și nu ne înțelege nimeni suspinul amar
Alteori privim în jur cu zâmbet pe buze radiind,
Cu priviri senine și așa tot neînțeleși suntem.

Zâmbetul se naște din pacea interioară, dac-o avem
Și înfrumusețează fața, încurajându-l pe orice om
Să întâmpinăm zâmbind pe oricine ne iese-n cale
Un zâmbet ce exprimă bunătate din a iubiri focale.

Zâmbetul, îmbrățișarea sufletului curat și-n pace
Dă speranță în inimii și când suspinul rage.
Dacă zâmbim din inimă și bunătate vom radia
Și celor cu motiv de suspine fața le va lumina.

Printr-un zâmbet emani în jur numai iubire
Și oamenii uită de suspin și întunericul din fire
Dacă zâmbim cu fața radiind de bucurie și pace
El se întoarce spre noi, că cei din jur la fel vor face.

Dacă suspinăm cu Tristețe, asta în jur răspândim
Cei din jur vor primi numai ce avem să oferim
Suspinul are rădăcini mai adânci ca zâmbetul
Totuși zâmbetul e mai puternic, învinge suspinul.

Zâmbetul, drumul cel scurt de la inimă la inimă
Învinge răceala, topește gheața, biruie orice teamă
Nimic nu unește inimile mai mult și tare ca zâmbetul
Și nu desparte mai tare decât fața tristă și suspinul.

Zâmbetul, exprimă speranță chiar de-i tristețe
Vorba bună, zâmbetul și fapta binefăcătoare au influențe
Zâmbetul e aptitudine ce-ajută să privim dincolo de sens,
Suspinul e motivat interior sau exterior și el în proces.

Este greu să zâmbești când suspinul scutură ființa
Când necazul și suferința pun la încercare credința
Să Zâmbești în ciuda acestora nu-i firește, nu-i ușor
Doar putere de sus să fie-n tine, ca să poți rezista lor.

Suspinul, poate să înduioșezi inima auditorului
Să gândească la problema și pricina suspinului
Cu zâmbetul pe buze vom trece mai ușor prin ele,
Probleme, ce unora produc suspine și lacrimi.

Suspinul izvorăște din Tristețe, dezamăgire, frustrare
Sentimente negative ce descriu o rea și grea stare
Ce descrie înfrângerea și voința renunțări la luptă
Dar poate exprima și oboseala sau plictiseala avută.

Unele suspine izvorăsc din satisfacție, Mulțumire de sine
Când unii au viață împlinită și aparent le merge bine
Dar pentru unii-s strigare, chemare-n sprijin și-ajutor
Strigare după dragoste și ieșire din Tristețea singurătăților.

Însă zâmbetul e vorba sufletului mulțumit sau trist
Izvorât dintr-o inimă plină de credință în cel Sfânt
Dintr-o pace interioară, o inimă bună și primitoare
Ce-i ferm convinsă că dragostea niciodată nu moare.

Să ne întâmpinăm unii pe alții, pe buze cu zâmbetul
Arătând dragostea ce n-ea umplut inimile din destul
Zâmbetul e hrană sufletească pentru cei din jur
Zâmbind le oferim hrană și suflete le devine bun.

Sa nu încetăm niciodată de-a zâmbi semenilor
Nici când Tristețea ne umbrește fața sau pe-a lor
Un zâmbet cucerește pe oricine și nu costă nimic
Dar face mult bine celui adresat, celor ce-l primesc.

Zâmbetul provoacă zâmbete celor din jur pe fețe
Zâmbește și vei fi fericit să vezi ce un zâmbet face
Cât soare și lumină, le vor radia ochii de priviri istețe
Alungi ignoranța celor ce cred că nimeni nu-i place.

Intre aceste două stări, viața omeniri se desfășoară
Și una și cealaltă exprimă a noastră stare interioară
Suspinăm gândindu-ne le trecut, zâmbind prezentului
Gândind la viitor cu suspin, în așteptarea necunoscutului.

Dar să uităm trecutul, în prezent să ne bucurăm
Să zâmbim într-una gândind la ce Domn avem
Suspinul nu va lipsi nici el din a vieții cotidian
Dar să privim cu credință spre a veșniciei liman.