Ne caracterizează smerenia pe cale?
Caracteristică cerută creștinului în trăire
Domnul a fost blând și smerit cu inima
Două calități mari ce pe Isus îl caracteriza.

Să avem gândirea ce Hristos a avut
De-a fi smeriți de bună voie, neobligat
A fost Fiu de Dumnezeu dar N-a crezut
Că-i lucru de-apucat, cu Tatăl să fie egalat.

S-a dezbrăcat de Dumnezeirea ce avea
Și a luat chip de om în înfățișarea Sa
Din starea de prinț ceresc a luat chip de om
Și-a locuit printre oameni ca Dumnezeu și om.

Smerenia Lui a fost voluntară, n-a fost obligat
N-a fost dator nimănui, cu suferința Ce-a răbdat
El a voit să facă asta din dragoste pentru noi
Să dea șansă de scăpare din a păcatului noroi.

Prin smerenia Lui, S-a pogorât ascultător
Până la moartea de cruce în fața tuturor
Pentru viața noastră păcătoasă S-a smerit
El n-avut păcat dar smerit pe cruce a murit.

Nimic N-a făcut de la Sine, a fost ascultător
A ascultat în toate de Tatăl și când n-a fost ușor.
Smerenia Lui a constat în a Sa ascultare
Cum ar trebui să fie a noastră, la fiecare.

Smerenia Lui a fost comparată cu a animalului
Ce-i pus la jug și face tot ce-i cere stăpânul lui
Indiferent ce i-a fost pus în car să tragă
A mers înainte împlinind sarcina degrabă.

Fără comentariu, numai slujire și ascultare
Nu ca ucenicii, să gândească care-i mai mare
Nu a venit pe lume să i se slujească Lui
Ci a venit să slujească de salvator omului.

Și-a încununat slujirea prin jertfa de pe cruce
Să mântuiască omul și moartea veșnică s-alunge
Domnul pentru noi S-a smerit, să-i mulțumim
Să ne smerim ca El și pentru alții exemplu să fim.

Dacă în vechime Dumnezeu evreilor Le-a cerut
O zi pe an să se smerească și nimic mai mult
Nouă azi ni se cere smerenie în fiecare zi
Așa cum Domnul S-a smerit zilnic, zi de zi.

Smerenia nu-i stare doar pe verticală arătată
Ci și pe orizontală, față de semeni practicată
Domnul N-ea lăsat exemplu de smerenie
Cum să trăiască creștinii, ca El în pioșenie.

Smerenia să ne fie podoabă în raport cu oricine
Dar ea nu anulează cinstea celui ce i se cuvine
E atitudine de amabilitate, acceptare și respect
Bunăvoință și înțelegere față de oricine de fapt.

Domnul a fost smerit și îmbrăcat cu calități
N-a jignit pe nimeni, nici la amarnice nedreptăți
N-a mustrat pe nimeni cu dușmănie și răutate
Pentru vorbe, gesturi sau obscenele fapte.

Le-a catalogat pe toate cum se cuvenea
Că știa că vine o judecată în dreptul fiecăruia.
Să ne fie smerenia podoabă mereu purtată
Ci nu un gest de falsitate la nevoia avută.

Mândria să nu creeze o smerenie rușinoasă
Să nu fim oameni îngâmfați, o stare păcătoasă
Să nu fim oameni lăudăroși cu realizările noastre
Mai bine smeriți, să ne laude alții faptele făcute.

Să ne smerim singuri, Învățând de la El smerenia
Să nu recurgă El la metodele Sale de-a ne învăța
Boală, suferință, necaz sau pagube materiale
Că vrea să ne mântuiască, smerindu-ne pe cale.

Să ne smerim singuri, nu ajutați de alții vreodată
Sau de Domnul cu metoda Sa, că nu-i plăcută
Cum a fost Pavel altădată, cu țepușul în coastă
Un sol al Satanei, ce-l împiedica să se mândrească.

Celor smeriți Domnul le dă har din harul Său
Și ca să nu se piardă harul, dă un țepuș rău.
S-ar putea viața-întreagă, țepușul să fie purtat
Căci prin acesta Domnul ne ține-n harul dat.

Că suferințele de-acum, primite prin țepușul dat
N-au vrednicia slavei la care Domnul ne-a chemat.
Suferințele de-acum, valoare veșnică pot avea
Căci slava și măreția de-aici, aici vor rămânea.

Să nu așteptăm să ne învețe El smerenia
Va fi costisitor pentru noi și nu ne va plăcea
S-o învățăm singuri de la Domnul cum a fost El
Și nu ne va costa așa mult de vom trăi la fel.